de Alexandra Coşlea
reporter “Obiectiv, România”
Până acum nu am mai văzut atâţia biciclişti la un loc. Peste 1200 de persoane. Toţi erau plini de viaţă, optimişti şi dormici să pedaleze. Pe drumul înspre linia de start a Primei evadări am văzut cel puţin 40 de oameni care mergeau pe două roţi până la Academia de Poliţie din Băneasa, de unde au pornit spre linia de sosire, pe ruta Băneasa, Otopeni, Tunari, Baloteşti, Moara Vlăsiei, sosirea fiind pe malul lacului Snagov. Astfel s-au parcurs zone din vechii codri ai Vlasiei, pajişti, câmpuri, lacuri, sate şi locuri istorice. Traseul este foarte accesibil, dar organizatorii au recomandat antrenament – cel puţin 2 ieşiri mai lungi pe teren accidentat, cum ar fi drumuri forestiere sau de câmp. De asemenea, evenimentul a avut şi o componentă eco. Organizatorii, împreună cu primăriile şi 60 de voluntari, au adunat deşeurile din pădurile parcurse.
Participanţii nu au avut mare noroc cu vremea pentru că la ora când au plecat, ora 10, începuse să picure deja, însă puţini păreau deranjaţi de vremea mohorâtă. Doar unii dintre biclişti mi-au spus că vor renunţa dacă va ploua pentru că nu se vor putea deplasa în siguranţă. Am văzut tot felul de oameni la Prima Evadare: majoritatea erau bărbaţi, dar am văzut şi multe femei, chiar şi copii care partipau alături de părinţii lor. Cel mai tânăr ciclist are 9 ani, dar au participat şi persoane cu vârsta de peste 50 de ani. La start am întâlnit profesionişti care deja au partipat la sute de de concursuri, unul dintre aceştia chiar s-a întors săptămâna trecută din Thasos unde a urcat cu bicicleta pe munte aproximativ 60 de kilometri. Are o experienţă foarte mare, mai ales pentru că are la activ 20 de ani de mers pe bicicletă. De asemenea, am întâlnit şi două perechi care mergeau în tandem.
Au observat şi multe persoane care fotografiau şi filmau bicicliştii pentru că rareori vezi un grup atât de mare pe două roţi. Până şi şoferii din trafic trăgeau pe dreapta să vadă ce se întâmplă şi să imortalizeze momentul. Bineînţeles, şi eu m-am numărat printre cei care au vrut să pozeze cât mai mulţi din mulţime. Dar si Ank Berger si Bogdan Antohe carora le mulţumesc pentru pozele de pe traseu.
De la unul dintre organizatorii concursului, Darniel Sârdan, am aflat că pentru plecarea într-o astfel de competiţie ai nevoie de ceva echipament, mai precis de bidoane cu apă care ar trebui pus la îndemână în suportul de la bicicletă, ochelari pentru protecţia împotrivă insectelor, crengilor, noroiului şi prafului, pompă, cameră de schimb, petice pentru pană şi leviere, iar participanţii ar trebui să aibă cel puţin 2 ieşiri de antrenament înainte de preferat pe teren accidentat. Mulţi dintre cei cu care am stat de vorba ieşiseră să fac antrenament prin parcuri şi chiar pe ruta pe care o fac între casă şi serviciu.
La concurs a participat şi coordonatorul campaniei “Pe bicicletă”, Daniel Ruse, care mi-a spus că primii 5 kilometri au fost epuizanţi pentru că grupul de bicilişti a mers foarte compact şi trebuia să fii foarte atent să nu se lovească de ceilalţi participanţi. În prima partea s-a mers prin pădure, apoi cicliştii au ieşit pe un drum de ţara, iar în 10 secunde toţi aveau noroi pe roţi. Nu mai ploua, dar toţi trebuiau să se oprească să-ţi curetea roţile şi lanţurile. După kilometrul 13 au început să meargă pe iarbă, tocmai pentru a ocoli noroiul. Dar a fost învingător, la fel că toţi participanţii care au pornit să cucerească pădurile şi câmpurile pe două roţi. Daniel Ruse a ajuns până la ora 15 la Snagov. I-am sugerat să îşi facă o poză şi la finish, nu pentru că nu l-aş fi crezut că a terminat cursa, ci pentru că nu ştiu peste cât timp se va vedea plin de noroi.
Vreau să vă mai spun că anul trecut au participat aproape 600 de persoane cu vârste între 14 şi 64 de ani, fiind cel mai mare maraton de acest gen din ţară. Acum cred că putem spune că cel de anul acesta a întrecut orice aşteptări, mai ales că vremea nu a ţinut cu bicicliştii.
M-am simţit foarte bine printre sutele de biciclişti, nu mi-am imaginat că vor fi atâtea persoane şi nici că sunt atât de uniţi. Eu ştiu să pedalez, însă nu mai am bicicletă. De obicei merg cu metroul şi folosesc transportul în comun, dar vă spun sincer că mă bate gândul să-mi iau o bicicletă… turcoaz!
citiţi şi jurnalul pe două roţi ţinut de Daniel Ruse, care povesteşte cum s-a menţinut în şa de-a lungul traseului
[...] am văzut cel puţin 40 de oameni care mergeau pe două roţi până la Academia de Poliţie …[Cititi aici articolul original si complet: România pe bicicletă →] mai 10th, 2010 | Category: Uncategorized Trimite acest [...]
Sunt superbe imaginile cu roţile pline de noroi… Felicitări tuturor participanţilor pentru curajul cu care au înfruntat capriciile naturii!